Jurnalismul nu pare o profesie, ci un mod de viață. Pentru că oricâte nasoale ți se întâmplă ție ca om, când intri în contact cu ceilalți trebuie să lași totul deoparte. Să fugi de la o dramă personală la una națională sau mondială. Să te lași pe tine în spate. Jurnalismul este despre diplomație, despre respect, despre ajutor.
Jurnalismul înseamnă să observi, dar să nu judeci. Sunt Roxana. Și Știubei. Iubesc oamenii care au curaj să spună lucrurilor pe nume. Oamenii #pebune. Oamenii care sunt acolo, poate că la timpul potrivit sau poate la momentul potrivit. Cei care înțeleg că schimbarea rămâne doar un cuvânt dacă nu ai forța să o produci. Astfel de oameni vin la discuții despre ce, dar mai ales despre cum. Aici învățăm să creștem. Să construim.
Viitorul. Pentru că lumea nu e ceva ce moștenim de la părinții noștri, ci ceva ce luăm cu împrumut de la copiii noștri.
M-am bucurat să-l am ca invitat, primul invitat, la podcast #mediapebune pe Gabriel Păunică. Ne-am cunoscut într-un cadru suficient de formal, un grup de inițiativă care-și exprima dorințe înalte și care privea obiectiv problemele comunității. Am admirat cu toții argumentele sale și felul în care le expunea; sinceritatea, devotamentul față de principii, toleranța și diplomația de care dă dovadă. Modul just în care calculează etapele fiecărui proiect și analiza corectă a desfășurării acestuia.
Deși podcastul a pornit din America sub forma unei emisiuni de tip radio, adică doar un audio pe care alegi să ți-l pui în căști când ai un drum de făcut sau când activitățile fizice îți pot oferi atenția necesară să te concentrezi, eu am ales să le și filmez. Să-i vedeți la față pe oamenii care ne transmit idei, curaj, un pic de motivație și certitudinea că, oricât de greu ar fi, la final o să zâmbești.
Așadar, vă invit să urmăriți o discuție relaxată și să descoperiți un om, care oriunde se implică, aduce plus valoare: